- învelí
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învelésc, imperf. 3 sg. înveleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înveleáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
înveli — ÎNVELÍ, învelesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfăşura în ceva. ♦ tranz. A acoperi scoarţele unei cărţi sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca. ♦ tranz. A acoperi o casă cu ţigle, cu tablă… … Dicționar Român
îmbrăca — ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. refl. şi tranz. 1. A( şi) acoperi corpul cu veşminte. ♦ refl. A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A şi procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦… … Dicționar Român
învelit — ÎNVELÍT1 s.n. Faptul de a (se) înveli; învelire. – v. înveli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNVELÍT2, Ă înveliţi, te, adj. Înfăşurat, acoperit. ♦ (Despre cărţi, caiete) Care este cu scoarţele îmbrăcate în hârtie, cu învelitoare.… … Dicționar Român
astruca — ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (înv. şi reg.) 1. tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. tranz. şi refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – lat. *astruicare (= astruere). Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98 A astruca ≠ a exhuma, a dezgropa, a d … Dicționar Român
tapisa — TAPISÁ, tapisez, vb. I. tranz. 1. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistenţă; a capitona. 2. A tapeta. [var.: tapiţá vb. I] – Din fr. tapisser, germ.… … Dicționar Român
împacheta — ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într un sac, într o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. cf.… … Dicționar Român
înfăşa — ÎNFĂŞÁ, înfắş, vb. I. tranz. A înfăşura un copil în scutece (şi în feşi); p. ext. a înfăşura corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. – lat. infasciare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A înfăşa ≠ a… … Dicționar Român
înfăşura — ÎNFĂŞURÁ, înfăşór, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. tranz. fig. A cuprinde, a învălui. 3. tranz. şi refl. A (se) încolăci. ♦ tranz. A depăna (pe un ghem,… … Dicționar Român
învelire — ÎNVELÍRE, înveliri, s.f. Acţiunea de a (se) înveli; învelit1. – v. înveli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Învelire ≠ dezvelire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNVELÍRE s. 1. acoperire, înfăşurare, învelit, (pop.)… … Dicționar Român
învelitoare — ÎNVELITOÁRE, învelitori, s.f. Ceea ce serveşte la învelit; înveliş. ♦ (pop.) Plapumă, cuvertură. ♦ Copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte. ♦ Ţiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire. ♦ (pop.) Faţă de masă. [pl. şi … Dicționar Român